O fotografie din Romania , castigatoare la WLM Europa

O fotografie cu Manastirea Chiajna- Giulesti, de langa Bucuresti, realizata de un roman, a fost desemnata cea mai frumoasa fotografie a unui monument istoric, au anuntat, marti, reprezentantii fundatiei Wikimedia, care a organizat concursul european Wiki Loves Monuments 2011.
Asadar, "Manastirea Chiajna - Giulesti", de Mihai Petre, s-a situat pe primul loc in preferintele juriului european Wiki Loves Monuments, potrivit paginii web a concursului.

Desi, in total, au fost alese 12 fotografii care s-au luptat pentru primul loc, realizate de concurenti din Romania, Estonia, Germania, Norvegia, Franta, Rusia, Austria, Suedia si Spania, poza romanului Mihai Petre a fost desemnata cea mai buna.
La concursul international organizat de Fundatia Wikimedia au participat fotografi din 18 tari si au fost inscrise 169.150 de poze.

Doi romani din SUA au realizat cel mai lung martisor din lume

Cel mai lung martisor din lume a fost realizat in orasul american Glendale din statul Arizona.
Astfel, designerii romani Mirela Harris si Adrian Haiduc au intrat in Cartea Recordurilor cu cel mai lung martisor din lume, de 584,6 metri, au anuntat reprezentantii Academiei Recordurilor Mondiale.
Martisorul, prezentat la masuratoarea oficiala de manechinul roman Alexandra Benta, a fost realizat din coral rosu, jad, agat, perle si cristale, montate pe pene de strut, de paun si dantela.
Adrian Haiduc a mai realizat, anul trecut, un record, cel pentru lansarea de la cea mai mare inaltime a unei colectii de bijuterii.
Colectia sa "Men's on Air" a fost lansata anul in 2010 deasupra aeroportului Ghimbav, cu participarea a 11 parasutisti care s-au lansat din avion purtand bijuteriile designerului roman.

"Dorinta noastra a fost sa exprimam in creatia noastra stilul anilor 60 si 70. In Romania, 1 martie este considerata sarbatoarea primaverii, iar martisorul este oferit pentru a aduce noroc. Am vrut sa aduc traditiile romanesti si in Statele Unite", a punctat creatorul martisorului giant.

Am intalnit romani realizati in UK

 O romanca, femeie de afaceri si     

militanta pentru promovarea imaginii Romaniei si a romanilor in UK
Beatrice Nicholas este o femeie de afaceri din Glasgow, originara din Piatra Neamt. Traieste in Scotia de aproape douazeci de ani, dar cu toate acestea nu si-a uitat nici o clipa radacinile si tara. Conduce o firma de traducatori si interpreti si lucreaza de peste zece ani cu autoritatile locale si cu firmele de avocatura din Glasgow. Pe langa aceasta firma, se ocupa impreuna cu sotul ei de alte afaceri. Departe de lumea afacerilor insa, Beatrice Nicholas este vicepresedinta a Societatii Romane din Scotia si prin toate activitatile desfasurate in cei aproape douazeci de ani printre scotieni se distinge ca un adevarat ambasador in Scotia, care promoveaza imaginea Romaniei si a romanilorDesi stiam cine este Beatrice Nicholas nu pot spune ca o cunosc de mult timp, deoarece nu ii place sa vorbeasca despre ea si despre cine este sau ce face. Discuta despre romani, despre business si despre imaginea Romaniei, toate acestea cu diplomatie, calm si originalitate.
    Am cunoscut de-a lungul anilor in UK romani din medii diferite, realizati sau mai putin realizati. Putini dintre acestia vorbesc despre Romania asa cum o face Beatrice Nicholas, care nu critica, ci se uita in viitor si vede potential in investitii. Nu are nici o urma de accent de strain care sa denote ca este plecata din tara de ani indelungati, ani care au schimbat-o si au modelat-o. Este un bun organizator, asa cum s-a vazut si la balul pe care l-a organizat pentru romanii din Glasgow si extrem de populara. Desi afacerile de care se ocupa familia ei si in care ea joaca un rol activ se desfasoara in mai multe tari si domenii, Beatrice Nicholas povesteste de la egal la egal cu orice roman. Nu judeca lumea dupa aparente si respecta vointa si munca cinstita.

Plecata de 22 de ani din Romania, Beatrice Nicholas a ajuns in Scotia intr-o vacanta, iar pe sotul sau de origine grec l-a cunoscut la un gratar. Ca intr-o poveste de la Hollywood aceasta a plecat acasa, dar viitorul sot a mers dupa ea sa o ceara de sotie. Iar acum, dupa toti acesti ani Beatrice nu regreta nici o secunda alegerea facuta. A venit astfel la Glasgow si nu dupa mult timp a pus bazele propriei ei afaceri: un centru de traduceri si interpretat care astazi ofera servicii specializate in domeniul legal si imigrational in 27 de limbi. Este un excelent coordonator de proiecte si are fler in investitii si afaceri. In Romania a fost gimnasta de performanta si a pictat, lucrarile sale ajungand la expozitii importante din Bucuresti. A trait intr-o familie de oameni educati si cultivati, care i-au insuflat valori de viata pe care le respecta si acum si pe care nu le-a uitat niciodata.
O zi de lucru a femeii de afaceri din Glasgow incepe la ora 5 dimineata cand pentru trei ore coordoneaza si discuta telefonic operatiuni ale firmelor din alte tari de care se ocupa sotul ei. La ora 8 isi duce baiatul in varsta de 15 ani la scoala iar de la ora 9 pana seara de multe ori coordoneaza businessul din Scotia. Are o pauza dupa-amiaza cand isi aduce copilul de la scoala acasa. Cu toate acestea Beatrice Nicholas isi gaseste timp si pentru comunitatea romaneasca, despre care stie foarte multe.
In general romanii realizati din strainatate traiesc departe de realitatile vietii de imigrant. Exista tendinta de nu a dori sa cunoasca muncitori de rand, deoarece nu se coboara la nivelul respectiv. Si tot ca si regula, majoritatea romanilor realizati nu cunosc problemele imigrantilor muncitori deoarece nu ii intereseaza si nu se confrunta cu acestea. Exceptia intareste regula, iar Beatrice Nicholas este o luptatoare pentru tratamentul egal pe care orice roman ca cetatean european trebuie sa il primeasca in UK. De aceea face lobby pe langa autoritati si a reprezentat comunitatea romanilor din Scotia la ultima intalnire a Forumului Migrantilor din Scotia, unde a criticat lipsa deschiderii de pana acum fata de romani si bulgari.
Beatrice considera ca este o datorie a romanilor realizati, a tuturor celor care au succes in domeniile lor de activitate sa sustina comunitatile de romani din regiunea in care traiesc. Un exemplu elocvent il are in familie, prin sotul sau si familia acestuia. Desi sotul sau provine dintr-o familie de greci, el s-a nascut in Scotia. Tatal si unchii lui s-au stabilit aici in vremea celui de-al doilea razboi mondial. S-au numarat printre grecii care au pus bazele comunitatii grecesti din Scotia si au dus mai departe traditiile, cultura si valorile grecesti. Sotul lui Beatrice este in bordul de conducere al unui trust caritabil infiintat de tatal lui pentru ajutorarea comunitatii grecesti. A invatat limba greaca de cand era mic si traditia a continuat-o si la urmatoarea generatie. Cunoscand prin intermediul familiei numeroase comunitatea greceasca si istoria acesteia, romanca doreste sa cladeasca pe modelul acesteia un viitor pentru romanii din Glasgow si nu numai.
Este o luptatoare vehementa pentru imaginea Romaniei in Scotia. A colaborat pana in prezent cu trei ambasadori pe care Romania i-a avut in UK si a sponsorizat multe evenimente dedicate culturii romanesti. A oferit de asemenea mult sprijin infiintarii bisericii ortodoxe romane din Glasgow. Vorbind despre problemele romanilor de acolo enumera cateva cazuri de abuz din partea angajatorilor, servicii ilegale prestate de cativa consultanti si angajatori romani care au muncitori tot romani. Stie greutati ale mai multor familii si mai stie si cine nu plateste muncitorii romani minimul pe economie. Nu tolereaza aceste lucruri pentru ca asa cum afirma si sotul ei, munca cinstita si munca grea trebuiesc rasplatite si nimeni, cu atat mai putin un roman, nu are dreptul sa isi batjocoreasca muncitorii romani.

 
Intrebata cati romani a ajutat, aceasta zambeste si nu raspunde, deoarece imi repeta ca nu vrea sa vorbeasca despre ea, ci despre romani, pentru ca ei sunt importanti. In limitele legalitatii a ajutat mereu romani, prin plasarea la un loc de munca, sfaturi foarte utile in ce priveste sistemul scotian si integrarea in acesta.
Beatrice Nicholas este hotarata, ambitioasa si orice proiect in care se implica se contureaza foarte repede. In viitor doreste mai mult pentru comunitatea romanilor din Scotia si o imagine nedistorsionata a Romaniei. Are proiecte de afaceri si investitii in Romania iar printre scotieni face lobby pentru tara sa si pentru romani. Ultima ei investitie este un acordeon, pe care l-a cumparat stiind ca Gabi Ostache, un roman constructor din Glasgow, a fost lautar in Romania.                                                                                                                                                                            La Balul  Martisorului i-a facut botezul si acum glumeste spunand ca investitia sa va fi profitabila. Este convinsa ca vor fi nunti si botezuri la care Gabi Ostache va putea sa cante la acordeon. Pentru acesta, acest acordeon conteaza foarte mult. Iar pentru romanii care vor auzi muzica lautareasca traditionala, investitia lui Beatrice le va aduce o bucatica din Romania pe taram scotian. Este o investitie atipica a unei femei de afaceri care este si ea diferita. Cu siguranta ca prin ea, si datorita tonului ei categoric, impunator si bine argumentat, perceptia fata de romanii din Scotia va fi diferita de cea britanica in general.

Performanţă pe burta goală. Povestea Denisei, micuţa româncă admisă cu 10 la Conservatorul din Florenţa

“N-avem mereu ce mânca. Uneori răbdăm o zi întreagă, poate chiar două. Pretenţii prea mari n-am. Au fost zile când m-am mulţumit doar cu o farfurie de paste. De regulă, dimineaţa îmi ajunge o cană cu ceai... dar mi-aş dori mult să mâncăm normal, nu numai paste... uite, aş vrea să mănânc gamberi şi calamari că arată foarte frumos în magazin. Îmi plac mult fructele, dar din alea nu am aproape deloc. Ciocolată? Mamma mia, de când nu am mai mâncat!”.

Cine şi-ar fi închipuit toate astea despre micuţa vedetă Denisa Curtaşu, pianistă în Italia? În Florenţa o ştie lumea bine, căci cântă pe la tot felul de spectacole, ba chiar şi pe scena Filarmonicii. În România, însă, e aproape necunoscută, deşi a obţinut vreo 16 premii.

Acolo, printre italieni, apare pe scenă în veşnicele ei rochii vechi, decolorate pe la margini. Are doar 13 ani.

Era o mogâldeaţă de om când a sosit în Italia şi a “bătut” dintr-un foc zeci de italieni la Conservatorul din Florenţa, obţinând media 10. Pe atunci, ea avea 11 ani, ceilalţi candidaţi – 16, 17. Ea nu făcuse nici un pic de pregătire cu vreun profesor, nu-şi permisese acest lux; ei stătuseră în meditaţii şi pregătiri cu profesori reputaţi de dimineaţa până seara.

Colegii italieni: “Te îmbraci, cumva, de la gunoi?”

Astăzi, când urcă pe scenă în spectacolele oferite de românii din Italia, Denisa apasă clapele pianului cu dinţii strânşi de durere. Căci ea a crescut, iar pantofii i-au rămas prea mici. De un an de zile aşa se chinuie. I-ar plăcea o pereche nouă, dar îi e frică să-şi dorească. Ştie că n-are de unde: mama a părăsit-o, iar tatăl are handicap şi nu primeşte mai mult de 170 de euro pensie. Locuiesc într-o chiţimie de apartament cât o cutie de chibrituri, cu mătuşa şi cu bunica. Mai câştigă şi ele cam tot pe atât, dar tot nu-i suficient cât să aibă în fiecare zi o farfurie cu spaghete, măcar.

Când e pe scenă, Denisa vrăjeşte până la lacrimi o sală întreagă. Acasă, însă, ea şi tatăl iau pixul în mână şi calculează contabiliceşte, încercând imposibilul: cum să plătească ei 700 de euro chirie şi întreţinere dintr-un venit lunar de 350 de euro? Iar la cei 700 de euro se mai adaugă, apoi, multe altele costuri: mâncare, manualele Denisei, transportul până la Conservator. N-au mai reuşit să-şi plătească chiria de luni de zile, iar acum proprietarul îi ameninţă că-i aruncă în stradă.

De la haine noi şi-au luat gândul demult. “Sunt zile grele atunci când colegii râd de mine că am haine vechi. Vin şi mă întreabă, pur şi simplu: De unde ai hainele astea? Te îmbraci, cumva, de la mamaie sau de la gunoi? Dar eu îi iert căci o fac fiindcă ei nu ştiu ce înseamnă suferinţa şi sacrificiul”, ne povesteşte Denisa. Ea cunoaşte toate astea, căci tocmai de aceea a părăsit oraşul ei, Târgovişte, acceptând să sufere de foame în Italia: pentru un vis. A înţeles că aici are mai multe şanse decât în România să ajungă o mare pianistă.

Au plecat din România crezând că în Italia le va fi mai bine. N-a fost aşa. Aici au apărut piedici la care ei nu s-au gândit niciodată. “Proprietarul a refuzat să ne facă un contract pe locuinţă, aşadar nu ne-am putut stabili în Italia domiciliul legal. Am apelat şi la primărie şi degeaba. Din  cauza asta, nu au putut obţine nici un fel de sprijin de la statul italian şi de aceea nici Denisa nu poate avea o bursă de studiu”, ne explică tatăl.

Cât poţi plăti pentru un vis

Dar nimic din toate astea nu a descurajat-o pe Denisa. Pentru visul ei a acceptat umilinţe crâncene: “La şcoală şi la Conservator, fiind singura româncă, colegii mă jigneau de fiecare dată când anunţau la ştiri că un român a furat sau a ucis. Pur şi simplu mă goneau din clasă. Îmi strigau că nu au nevoie de străini şi că, oricum, românii sunt toţi ţigani. Profesorii nu luau nici o măsură”. Cum n-are bani să-şi cumpere manuale, fata îşi face temele în pauze, din cărţile colegilor. Când au întrebat-o unde-i sunt manualele, a minţit, jenată, că le-a comandat la librărie, dar încă n-au sosit.

Nici măcar nu-şi permite să meargă la Conservator de trei ori pe săptămână, cum cere orarul. Ar trebui să ia trenul, or ea n-are cu ce-şi plăti de fiecare dată biletul, adică 12 euro dus-întors. Aşa că merge doar o dată pe săptămână şi încearcă atunci să recupereze tot ce au învăţat colegii ei în celelalte zile. Pare greu, însă nimic nu i se pare Denisei o povară la gândul că într-o zi va ajunge, trebuie, o mare pianistă de care România va fi mândră. Pentru asta, însă, are nevoie de bani ca să-şi poată continua studiile. Cine doreşte să o ajute îi poate scrie la adresa catahelp@yahoo.com

ANGELA GHEORGHIU

Angela Gheorghiu, s-a nascut in Adjud, Romania. Inca din copilarie destinul ei a fost muzica. A urmat Scoala de Muzica din Bucuresti si a absolvit Universitatea Nationala de Muzica din Bucuresti unde a studiat cu remarcabila Mia Barbu. Vocea unica si uimitoarea prezenta scenica au transformat-o curand intr-un superstar al operei internationale.
Angela Gheorghiu si-a facut debutul international in 1992 la Royal Opera House in La Boheme. In acelasi an a debutat la Metropolitan Opera New York si la Opera de Stat din Viena. La Royal Opera House a cantat pentru prima data La Traviata in 1994, legendara reprezentatie pentru a carei transmitere in direct BBC Radio si-a interupt programul obisnuit. La una din repetitii dirijorul, Sir George Solti, a spus: “Mi-au dat lacrimile. A trebuit sa ies. Fata este minunata. Poate sa faca orice”. Spectacolul a fost inregistrat si filmat de catre Decca si lansat ulterior pe CD si DVD. Ziarele au scris ca “S-a nascut o stea”. De atunci Angela Gheorghiu a fost o prezenta constanta in sali de opera si de concert din lumea intreaga: New York, Londra, Paris, Salzburg, Berlin, Tokyo, Roma, Seul, Venetia, Atena, Monte Carlo, Chicago, Philadelphia, Sao Paolo, Los Angeles, Lisabona, Valencia, Palermo, Balbeck, Amsterdam, Kuala Lumpur, Zürich, Viena, Salzburg, Madrid, Barcelona, Valencia, Praga, Montreal, Toronto, Moscova, Taipei, San Juan, Ljubljana, Shanghai.

A semnat primul ei contract exclusiv cu Decca, in 1995, casa de discuri pentru care a realizat mai multe inregistrari: pe DVD: La Traviata cu orchestra Royal Opera House, L’elisir d’amore cu orchestra Operei din Lyon, La Boheme cu orchestra Teatrului Scala din Milano si pe CD: Arias cu orchestra Teatrului Regio din Torino, Verdi Heroines cu Orchestra Simfonica “Giuseppe Verdi”, My World si Mysteriun cu London Philharmonic Orchestra.
Urmatorul contract de exclusivitate a fost semnat in 1998 cu EMI Classics. A inregistrat un album de duete si arii cu Roberto Alagna si Orchestra Royal Opera House, La Rondine cu London Symphony Orchestra si Romeo et Juliette de Gounod cu Orchestre National du Capitole du Toulouse. Pentru al doilea album de duete cu Roberto Alagna, Verdi per due, a lucrat impreuna cu Filarmonica din Berlin dirijata de Claudio Abbado.
Alte inregistrari sub sigla EMI Classics sunt: Gianni Schicchi din Il Trittico de Puccini, Werther de Massenet cu London Symphony Orchestra, Manon de Massenet cu Orchestre Symphonique de la Monnaie Brussels, Il Trovatore de Verdi cu London Symphony Orchestra si Carmen de Bizet cu Orchestre National du Capitole du Toulouse, concertul cu ocazia jubileului Reginei Beatrix in Amsterdam (Aprilie 2005, CD si DVD) si un recital la Scala din Milano. CD-ul Casta Diva a fost urmat de spectacolul Classics on a Summer’s Evening in compania orchestrei Staatskapelle din Dresda, de Requiemul de Verdi cu Filarmonica din Berlin si recitalul de la Royal Opera House in 2001, toate lansate pe CD si DVD.

Cele mai recente aparitii discografice ale Angelei Gheorghiu includ operele complete Madama Butterfly de Giacomo Puccini (EMI, distinsa cu un premiu Gramophone), L’amico Fritz de Pietro Mascagni si Fedora de Umberto Giordano (ambele CD-uri produse de Deutsche Grammophon). Spectacolele live cu La Rondine de la Metropolitan Opera (2009) si Faust de la Royal Opera House (2004) au fost lansate de curand pe DVD de EMI Classics. In viitorul apropiat vor fi lansate pe DVD si Adriana Lecouvreur (2010) si Tosca (2011), ambele productii ale Royal Opera House. In noiembrie 2011 Angela Gheorghiu a lansat Homage to Maria Callas, o colectie de arii din creatii foarte cunoscute din repertoriul italian si francez, inspirata de cariera si inregistrarile Mariei Callas. Este acompaniata de Royal Philharmonic Orchestra, sub bagheta dirijorului Marco Armiliato.
Toate albumele au fost bine primite de critica de specialitate si au fost onorate cu numeroase premii cum ar fi Gramophone, Echo, Diapason d’Or, Choc du Monde de la Musique in Franta, Premiul Cecilia in Belgia, Deutsche Schallplattenkritik-Preis in Germania, Musica e dischi Foreign Lyric Production in Italia, premiul Criticilor Americani si altele. Angela Gheorghiu a primit titlul de “Artista Anului” la Premiile Classical Brit in 2001 si 2010.
In 1999 a participat la concertul “Michael Jackson si Prietenii” in Munchen. A cantat la redeschiderea Royal Opera House (decembrie 1999), a Teatrului Malibran din Venetia (mai 2001) si a Operei din Valencia in prezenta Reginei Sofia a Spaniei (octombrie 2005). A participat la spectacolul care a marcat jubileul reginei Elisabeta a II-a, Prom at the Palace (iunie 2002), concert disponibil pe DVD. A cantat pentru Alteta Sa Printul Charles in diferite ocazii. In 2003 a luat parte la concertul organizat cu ocazia decernarii Premiilor Nobel.
In decembrie 2000 Angela Gheorghiu a interpretat rolul principal in Tosca, filmul regizat de Benoit Jacquot. Productia a fost lansata in cinematografe in intreaga lume si a fost primita cu entuziasm de presa internationala. Angela Gheorghiu a participat la lansarea filmului in cadrul Festivalului de la Venetia in 2001. De asemenea a interpretat rolul Julietei in filmul Romeo et Juliette lasat pe DVD de Online Classics.
Printre cele mai importante aparitii in ultimii zece ani se numara La Rondine si Pagliacci de la Royal Opera House, Romeo et Juliette la Choregies d’Orange si la Festivalul de la Salzburg, Faust la Metropolitan Opera New York, Royal Opera house si Opera din Monte Carlo, Simon Boccanegra la Royal Opera House. A sustinut deasemenea recitaluri la Salzburg in cadrul Festivalului, la Viena (Miskverein) si concerte la Amsterdam (Jubileul Reginei Beatrix), New York (concertul de Anul nou in compania Orchestrei Filarmonice New York), Philadelphia, Los Angeles, Vancouver si Toronto (aprilie 2011), Seul, Shanghai, Valladolid (mai 2011) precum si un concert de gala la O2 Arena din Londra impreauna cu Placido Domingo (iunie 2011).

In ianuarie 2006 a stralucit in La Traviata la Metropolitan Opera in New York. Trei luni mai tarziu, in aprilie, a debutat la Scala in Milano cu un recital iar in mai a deschis Festivalul de Film de la Cannes. In iunie 2006 a debutat in Tosca la Royal Opera House, intr-o productie creata special pentru ea. A revenit la Metropolitan Opera New York pentru Simon Boccanegra si un spectacol de gala cu La Traviata (martie 2007) si la Opera de Stat din Viena pentru La Boheme (noiembrie 2007).
Angela Gheorghiu a cantat din nou in La Traviata la Roma si Milano in 2007. Tot in 2007 a detinut rolul principal in premiera mondiala a operei Marius et Fanny de Vladimir Cosma la Opera din Marsilia. Spectacolul La Boheme de la Metropolitan Opera New York a fost transmis in cinematografe si a fost vazut de peste un milion si jumatate de spectatori. Printre alte spectacole transmise in cinema s-au numarat La Traviata de la Milano si Roma si La Rondine din San Francisco si New York.
Sezonul de transmisii in cinema 2011/2012 al Royal Opera House a debutat cu trei productii avand-o pe Angela Gheorghiu in rolul principal: Faust, in direct, (septembrie 2011), Adriana Lecouvreur (octombrie 2011) si Tosca (noiembrie 2011).
Anul trecut a debutat in Andriana Lecouvreur, o noua productie a Royal Opera House. In iulie 2011 a cantat rolul principal in Tosca pe scena londoneza, intr-o distributie de exceptie, sub bagheta lui Antonio Pappano. In septembrie 2011 a revenit la Londra pentru reluarea productiei de Faust, spectacol transmis in direct in cinematografele din intreaga lume.

Este casatorita cu tenorul Roberto Alagna de 15 ani. Ceremonia a avut loc pe scena opera Metropolitan in New York in timpul unui spectacol cu La Boheme in 1996 iar ceremonia a fost oficiata de primarul New Yorkului, Rudolph Giuliani. Angela Gheorghiu si Roberto Alagna sunt considerati Cuplul de Aur al Operei. Au cantat in multe productii de opera si concert impreuna si au inregistrat numeroase CD-uri. In iunie 2008 au sustinut impreuna in concert in aer liber in Prospect Park, New York, in prezenta a peste 50.000 de spectatori.
Angela Gheorghiu a primit numeroase distinctii: “La Medaille Vermeille de la Ville de Paris”, “Officier de l’Ordre des Arts et Lettres” si “Chevalier de l’Ordre des Arts et Lettres” din partea Ministerelor Culturii din Franta si Romania. In decembrie 2010 i-a fost acordat titlul onorific Doctor Honoris Causa din partea Universitatii de Arte din Iasi si Steaua Romaniei, cea mai inalta decoratie oferita de Presedintele Romaniei.
Proiectele de viitor includ concerte si productii de opera in Essen, Barcelona, Hamburg, Paris, Londra, Munchen, Milano, San Francisco.
Sursa: www.angelagheorghiu.com

Povestea romanului care "domneste" peste Canary Wharf: Totul a inceput cu un telefon de la Margaret Thatcher

Totul a inceput cu un telefon de la Margaret Thatcher. Firma pentru care lucra George Iacobescu tocmai termina de dezvoltat World Financial Center din New York cand a primit un telefon de la Primul Ministru britanic in 1987.
„Sunteti singurul dezvoltator din lume care poate sa ridice Canary Wharf”, a spus Thatcher.
Intrigat, seful grupului canadian Olympia&York, Paul Reichman, a trimis cinci dintre executivii companiei la Londra pentru a analiza locul in care urma mai apoi sa se ridice districtul de business. George Iacobescu, acum presedinte si director executiv al Canary Wharf Group, a fost unul dintre ei.
Atunci a fost pentru prima oara cand Iacobescu, primul roman numit cavaler de Regina Marii Britanii, a fost in Londra.
Iacobescu a povestit intr-un interviu acordat The Telegraph cum initial s-a ratacit in oras, cum locul in care astazi lucreaza aproape 100.000 de oameni era pustiu si lipsit de orice forma de infrastructura, neavand nici macar apa sau electricitate si cum a fost initial sceptic cu privire la dezvoltarea proprietatilor. „Cand m-am intors, i-am scris o nota sefului meu -Nu va atingeti de proiect-”, isi aminteste managerul.
In ciuda dubiilor initiale ale lui Iacobescu, estul Londrei a devenit unul dintre cartierele comerciale etalon in lume. De asemenea, desi sceptic, Iacobescu a fost entuziasmat de lucrare in ceea ce priveste partea de inginerie, mai ales ca o buna parte din proiect trebuia construita pe apa.
De altfel, Iacobescu, de profesie inginer, a lucrat in Romania pentru compania britanica Wimpey, dezvoltand statii de pompare pentru agricultura.
George Iacobescu s-a nascut in Romania in 1945 si a crescut intr-un mediu pe care il descrie ca brutal, represiv si „cel mai rigid stalinist” regim comunist. El a povestit ca era disperat sa plece din Romania inca din momentul in care a invatat sa citeasca.
Intr-un final la maturitate, dupa cativa ani de asteptare, i s-a oferit pasaportul si a plecat in Montreal.
In 1978, Iacobescu a inceput sa lucreze la Olympia&York si a ajuns sub aripa protectoare a fondatorului firmei, Paul Reichmann.
Dupa ce s-a mutat in New York pentru a lucra la World Financiar Center, Iacobescu a fost inclus si in echipa de elita trimisa in Londra pentru a lucra la Canary Wharf, la acea data cea mai mare dezvoltare din lume.
„Trebuie sa fii putin nebun ca sa te apuci de o asemenea constructie, pentru ca nu am realizat cat de dificil era. Canary Wharf era o mica municipalitate. Am lucrat la drumuri, transport, crearea unei comunitati. Am cheltuit in primii 3-4 ani aproape 2 mld. lire. Trebuia sa cream un mini oras si costul infrastructurii era urias. Probabil abia in ultimii 5-6 ani ne-am recuperat banii investiti intre 1987 si 1991”, povesteste Iacobescu.
Succesul Canary Wharf a fost doar o chestiune de timp. „In realitate, au trebuit 20 de ani ca proiectul sa devina un succes”, a spus managerul roman. „S-a dovedit ca a fost produsul potrivit, doar ca a fost nevoie de mult timp”, a adaugat Iacobescu.
Recunoașterea meritelor printr-un titlu nobiliar 
 În ciuda îndoielii inițiale a lui Sir George, zona imobiliară din East London a devenit una din cele mai recunoscute și de succes districte comerciale din lume. Pe lista de onoruri de Anul Nou, acest lucru a fost recunoscut cu un titlu nobiliar pentru Iacobescu, acum președintele și directorul executiv al Canary Wharf Group.
“Este fantastic, dar am încercat să strălucească mai mult lumina reflectoarelor din Canary Wharf. Este ceva care, sincer, nu ar fi fost posibil fără o muncă asiduă din partea colegilor mei. Sincer, ar trebui să împart această onoare cu echipa mea de la Canary Wharf”.
Creșterea Canary Wharf în ultimii 25 de ani și cea a lui Sir George, în vârstă de 66 de ani, au povești incredibile.
George Iacobescu ramane ambitios cu privire la proiect in continuare, acesta considerand ca suprafata proprietatilor din Canary Wharf se va dubla in urmatorii 10-12 ani.

De asemenea, romanul considera ca bancile din economiile emergente vor incepe sa intre in spatiile din proiect.„Cred ca in timp vor veni”, spune Iacobescu
De asemenea, Iacobescu a inceput sa primesca telefoane de la lideri politici care au nevoie de expertiza acestuia in proiecte de regenerare urbanistica, asemanator telefonului dat de Thatcher din 1987. Doar ca acum ei suna din China. „Cred ca intr-un fel Canary Wharf este foarte apreciat in tarile care alearga pentru a prinde din urma Occidentul. Probabil am putea sa facem cinci sau sase Canary Wharf maine in China”, spune managerul.
O va face? Ar fi proiecte interesante, spune Iacobescu razand.

Cine este antreprenorul roman care la 25 de ani cucereste Londra. Acum se extinde la New York

Brainient, compania lansata de romanul Emanuel Gal (25 de ani) si care acum are sediul in Londra, a primit o finantare de 1,8 milioane de dolari de la un grup de investitori strategici, printre care si fondul de investitii ceh Credo Ventures, a anuntat compania.
Brainient este cunoscuta pentru lansarea in 2008 a unei platforme de publicitate pentru video online. Aceasta permite adaugarea a diferite optiuni prin care reclamele online pot deveni mai interactive.
Printre ceilalti finantatori se numara Atlas Venture (care au investit afaceri precum DataXu, AdSafe Media, OwnerIQ), Estag Capital (investitori in RevenueMax), Sherry Coutu si fondul 500 Startups.
Banii vor fi utilizati pentru a mari echipa, pentru a extinde birourile pe care compania le are in Londra si Bucuresti si pentru a deschide o noua filiala in New York.
In 2011compania a realizat peste 100 de campanii pentru clienti precum Samsung, Volvo, Canon, GetTheLabel si GlassesDirect.
Compania Brainient a mai obtinut o finantare de 800.000 de dolari in 2010 si una de 50.000 de euro in 2009, cand a castigat competitia britanica dedicata start-upurilor Seedcamp Week.
Cine este Emil Gal
Emil Gal are 25 de ani, iar in urma cu 5 ani a terminat Facultatea de Matematica-Informatica, dupa cum afirma pe blogul personal.
A incercat sa infiinteze “o afacere” de cand avea zece ani cand realiza carti de vizita pentru profesori, dar primul business l-a lansat la 19 ani, acesta esuand dupa doi ani.
A lucrat la canalul de televiziune de muzica U, iar in vara lui 2007 a lansat BrainTV, una dintre primele televiziuni online locale, care a fost inchisa in 2008 din lipsa de fonduri pentru cheltuielile lunare de peste 10.000 de euro.
In 2008 a lansat Skimbit, un program de marketing afiliat (practica pe web prin care un comerciant rasplateste unul sau mai multi afiliati - publisheri - pentru fiecare vizitator sau client adus, conform Wikipedia) in care la inceputul lui 2009 un grup de investitori din Marea Britanie au investit un milion de dolari.
In 2008 a mai inceput in parteneriat cu Florin Grozea, solistul formatiei Hi-Q, eOk.ro, un site legal cu muzica gratuita, iar in 2009 a infiintat Veevid, o platforma de video management open-source.

Din 2009, antreprenorul s-a mutat la Londra, declarand pentru agentia Reuters ca orasul britanic “este centrul lumii daca vrei sa lucrezi in media si publicitate".
Pe de alta parte, antreprenorul afirma in august 2010 pentru cotidianul britanic Financial Times ca a hotarat sa dezvolte platforma Brainient in Marea Britanie pentru ca Romania este “o piata mica in care agentiile nu sunt puse la punct cu ultimele tehnologii” si ca urmatorul start-up pe care il va lansa va fi tot in Londra